Seneca

 

ucius Annaeus Seneca (cca. 4 î.Hr. – 65 d.Hr) a fost un filosof stoic roman, preceptor al împăratului Nero. Inca din tinerete se ataseaza de gânditorii stoici care Scopul stoicilor era libertatea interioară, sufletească - scut împotriva nedreptății și tiraniei.
Din voluminoasa sa operă sunt de reținut Scrisorile morale, o utilizare timpurie a formei epistolare. Prin morala sa apropiată de cea a stoicilor, își îndrepta eforturile spre făurirea unei atitudini de demnitate, umanitate și curaj în fața greutăților și suferințelor vieții. Înțelepciunea consta în a-și cultiva voința si a-și găsi fericirea în virtute, și nu în hazardul bogăției materiale. Originalitatea lui Seneca stă în locul acordat milei și omeniei față de sclavi, de gladiatori. Ideile sale au făcut ca el să fie citat nu numai de filosofi, ci și de Părinții Bisericii și de moraliștii creștini. Ajuns preceptor al lui Nero, intr-un act de nebunie imparatul ii cere să-și ia viața. Seneca isi taie venele fără nici o tresărire, sinuciderea către care este împins oferind un model celebru de stoicism în acțiune.